O licenta Windows la 75 lei. Office la mai puțin de 150. Pare prea frumos ca să fie legal? Realitatea este că poate fi perfect legal. Dar se poate transforma și într-o problema costisitoare. Diferența nu stă în preț, ci în ceea ce se numește lanțul drepturilor de licență.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Curtea Federală de Justiție din Germania au clarificat, prin mai multe hotărâri, că revânzarea software-ului second-hand este permisă. Punct. Însă această permisiune este condiționată de respectarea unor cerințe pe care mulți comercianți pur și simplu le ignoră. Și exact aici se face diferența dintre o ofertă bună și o păcăleală.
Ce a decis de fapt CJUE în 2012
Citesc deseori afirmația că „software-ul second-hand este acum legal”. Nu este chiar corect formulat. În cauza Oracle împotriva UsedSoft, C-128/11, CJUE a decis că principiul epuizării dreptului de distribuție se aplică și programelor descărcate de pe internet. Asta înseamnă că, dacă Microsoft a vândut o licență o dată în Uniunea Europeană, licența respectivă poate fi revândută.
Dar urmează partea pe care mulți o trec cu vederea: revânzătorul trebuie să își facă propria copie inutilizabilă. Trebuie să poată demonstra de unde provine licența și că aceasta a fost vândută inițial în UE cu acordul titularului drepturilor.
O cheie provenită din China sau Rusia? Dreptul de distribuție nu este epuizat în UE. O cheie provenită dintr-un contract de licențiere în volum al unei companii care a dat faliment? Situație juridică complicată. O cheie vândută pe eBay fără nicio documentație? Ruletă.
De ce clauzele Microsoft nu te limitează
Cunoști acele texte din condițiile de licențiere? „Acest software nu poate fi revândut” sau „Valabil doar pentru primul utilizator”? În Germania și în mare parte din Europa, astfel de clauze sunt în mare măsură ineficiente.
Instanța Supremă (BGH) a clarificat acest lucru încă din anul 2000 (I ZR 244/97). Microsoft a încercat să interzică vânzarea izolată a software-ului OEM. Instanța a spus, în esență: dreptul de distribuție este epuizat. Ce a convenit Microsoft prin contract cu partenerul OEM nu îl privește pe clientul final.
Este exact ca la cumpărarea unei mașini. Producătorul nu îți poate interzice să îți vinzi mașina second-hand doar pentru că într-un contract de dealer scrie că acest lucru nu este de dorit. Acel detaliu este relevant doar între producător și dealer, nu între tine și următorul cumpărător.
Diferența invizibilă: Retail, OEM și licențe de volum
Din punct de vedere tehnic, o cheie funcționează inițial indiferent de proveniență. O introduci, Windows sau Office se activează și gata. Însă, în spatele acestei activări, există trei tipuri complet diferite de licențe.
Licentele Retail sunt cumpărate de persoane fizice din magazine sau online. Le poți transfera pe un calculator nou. Sunt flexibile.
Licentele OEM sunt asociate cu un anumit hardware. Dell, HP sau Lenovo le instalează din fabrică. Începând cu Windows 8, cheia este stocată chiar în firmware-ul plăcii de bază. Statutul juridic al revânzării lor este clarificat: și licențele OEM pot fi separate de hardware și revândute.
Licențe în volum, precum MAK sau KMS, sunt destinate companiilor. O singură cheie poate fi folosită pentru 100 sau 1.000 de instalări. Iar aici se află problema majorității ofertelor extrem de ieftine.
Adevărul despre licentele de 5 euro
Nu îmi place să o spun atât de direct, dar o licenta Windows la 5 euro este, cu o probabilitate de 99%, o licenta pentru licențiere în volum revândută ilegal.
Schema funcționează astfel: un comerciant obține acces la o cheie MAK, Multiple Activation Key, emisă inițial pentru o companie. Cheia are o limită de activări, să spunem 500. Comerciantul vinde aceeași cheie către 2.000 de persoane. Primii 500 de cumpărători au noroc și cheia funcționează. Apoi limita este atinsă, Microsoft blochează cheia, iar ceilalți cumpărători rămân cu paguba.
Am văzut personal erori precum 0xC004C008, „Limita de activare a fost atinsă”. În acel moment, rămâi cu cheia ta ieftină și nu mai poți face nimic cu ea. Comerciantul? A dispărut de mult sau nu mai răspunde.
Cum recunoști o licenta serioasă
Lanțul drepturilor este cheia. La propriu. Un comerciant serios îți poate pune la dispoziție documente care arată de unde provine licența. De asemenea, poate demonstra că proprietarul anterior a șters software-ul. Nu îți vinde, ca persoană fizică, o licență în volum, ci licențe Retail autentice sau licențe OEM separate legal de hardware.
Experiența mea arată că prețul, luat separat, nu spune prea multe. O cheie de 30 de euro poate fi perfect legală, iar una de 50 de euro poate fi inutilă. Ceea ce contează cu adevărat este transparența comerciantului.
Întreabă:
De unde provine inițial licența?
- Există o declarație prin care fostul proprietar confirmă ștergerea sau dezafectarea copiei sale?
- Este vorba despre o licență individuală sau despre o cheie pentru licențiere în volum?
- Există dovezi privind prima vânzare în Uniunea Europeană?
Dacă primești doar răspunsuri evazive la aceste întrebări, ai aflat deja tot ce trebuia să știi.
Ce înseamnă cu adevărat hotărârile pentru tine
Mulți cred că, atât timp cât cheia funcționează, sunt în siguranță. Este fals. O activare reușită nu dovedește absolut nimic despre legalitatea licenței tale.
Curtea Federală de Justiție din Germania a subliniat în repetate rânduri, inclusiv în hotărârile UsedSoft II și UsedSoft III, că sarcina probei îi revine cumpărătorului. Dacă folosești un program și nu poți demonstra un lanț complet al drepturilor de licență, din punct de vedere strict juridic poți încălca drepturile de autor. Chiar dacă Windows afișează în fiecare dimineață că este „activat”.
Pentru persoanele fizice, riscul este relativ redus. Microsoft nu îți va bate, cel mai probabil, la ușă. Pentru companii, însă, situația este complet diferită.
Coșmarul auditului pentru companii
Imaginează-ți că administrezi departamentul IT al unei companii mijlocii. Firma a cumpărat 50 de licențe Windows de la un comerciant online ieftin și a economisit 3.000 de euro. Totul funcționează fără probleme.
Apoi are loc un audit Microsoft. Auditorul descoperă că respectivele chei aparțin unei chei MAK atribuite inițial unei universități din Polonia. Nu există documentație, lanț al drepturilor sau declarație privind dezactivarea ori ștergerea copiilor anterioare.
Consecința: cele 50 de calculatoare sunt considerate nelicențiate. Licențele trebuie cumpărate din nou la preț întreg. La aceasta se poate adăuga o penalizare de 25%, precum și costurile asociate gestionării auditului. Dintr-o economie de 3.000 de euro se poate ajunge rapid la cheltuieli suplimentare de 15.000 de euro.
Am fost surprins când am auzit prima dată despre astfel de cazuri. Dar ele se întâmplă în mod regulat.
Cum verifici singur ce tip de licență ai
Windows include un instrument numit slmgr.vbs. Deschide Command Prompt cu drepturi de administrator și introdu:
slmgr /dli
Comanda îți afișează canalul licenței. Ce ai vrea să vezi: „RETAIL channel” sau „OEM_DM channel”. Ce nu ai vrea să vezi: „VOLUME_KMSCLIENT” sau „VOLUME_MAK”.
Dacă apare „VOLUME”, iar tu nu reprezinți o companie care are un contract de licențiere în volum, ai o problemă. Poate nu astăzi și poate nici mâine, dar la un moment dat.
Piața gri este mai gri decât crezi
Nu sunt un moralist. Înțeleg că nimeni nu vrea să plătească 150 de euro pentru Windows atunci când există alternative. Dar diferența dintre „ieftin” și „dubios” este reală.
Un comerciant serios de software second-hand își câștigă banii din volum și servicii, nu din chei dubioase vândute în masă. Îți poate explica de unde provin licențele sale și îți oferă siguranța că, în caz de probleme, nu vei rămâne cu mâinile goale.
O cheie de 5 euro cumpărată de la un vânzător anonim nu îți oferă nimic în afară de o activare temporară și un risc pe care nu îl poți vedea.
Ce contează în cele din urmă
Situația juridică este clară: software-ul second-hand poate fi vândut în UE. Curtea de Justiție a Uniunii Europene și Curtea Federală de Justiție din Germania au confirmat acest lucru în repetate rânduri. Dar nu orice cheie prezentată drept „second-hand” este și legală.
Diferența stă în documentație, proveniență și transparență. Un comerciant care nu poate sau nu vrea să răspundă la aceste întrebări nu îți vinde siguranță. Îți vinde un joc de noroc.
Și, sincer vorbind, jocurile de noroc sunt o idee proastă atunci când vine vorba despre licențele software. Nu pentru că Microsoft te va da neapărat în judecată, ci pentru că, la un moment dat, poți rămâne cu o activare care nu mai funcționează și fără cineva care să își asume răspunderea.
Diferența de câțiva euro dintre un furnizor serios și cea mai ieftină cheie de pe piață? Aceasta este asigurarea ta. Nu împotriva Microsoft, ci împotriva comercianților care dispar imediat ce cheia ta încetează să mai funcționeze.
